Cea mai bună friptură de piept de porc pe care am făcut-o eu vreodată. Sau poate pentru că n-oi fi făcut eu chiar atât de multe fripturi la viața mea, și asta e posibil. Dar vă asigur că a fost fragedă, suculentă, aromată până în măduva ei de friptură cu șoric, carne grasă, macră, os și iar macră. Așa că follow me, că nici nu știți ce pierdeți.
Piept la cuptor. carne de porc, cu dulceață de ardei iute |
– 1,5 kg piept de porc – cu șoric
– 50 de grame unt
– 6 căței de usturoi
– 2-3 linguri ulei de măsline
– două lingurițe vârf cu muștar
– două lingurițe vârf cu pastă de tomate
– două lingurițe vârf de boia afumată
– două lingurițe cu scorțișoară
– două linguri cu miere de albine
– zeama de la o lămâie
– două linguri vin alb, sec/demisec
– 10 frunze de salvie
– trei lingurițe cu dulceață de ardei iute
– sare
– cimbru proaspăt de pus mai la urmă
– un păhărel cu țuică
Mod de preparare:
Am îmbălsămat feliile de carne în untul încălzit la temperatura camerei, apoi le-am pus la dospit într-un vas în amestec cu toate ingredientele din lista de mai sus. Iese o mâzgă cleioasă care s-a lipit corespunzător de carne.
Am acoperit cu
folie alimentară și am lăsat totul în bezna frigiderului vreo 12 ore.
Când e gata, cuptorul se încălzește undeva pe la vreo 160 de grade.
Se poate folosi o oală de fontă cu capac, dar la fel de bine se trage niște folie de aluminiu. Oricare variantă se folosește, obligatoriu, înainte de a fi dată la cuptor, se mai pune niște apă cu vin, sau doar vin, sau doar apă, cam o cană, e nevoie de niște zeamă cât stă carnea la cuptor.
Cam asta e tot, adică aproape tot, pentru că ăsta e momentul în care
intervine partea cu țuica.
Se bagă în cuptorul deja încins, se lasă cam 80 de minute, apoi se scoate oala sau tava, se dă capacul sau folia jos și se pune cu o lingură sos peste carne, luată din tavă. Și se pune din belșug. Tot acum vine și cimbrul. Se poate pune, desigur, de la început.
Se poate și gusta, e momentul primului fior, dar carnea merge în continuare la cuptor, așa descoperită, se urcă focul spre spre 190 de grade, iar după vreo 10 minute se verifică din nou friptura, și iar se stropește cu sos din tavă, și tot așa până când consideră fiecare că e suficient de făcută. În mod normal, cam jumătate de oră ar trebui să mai dureze partea de final, depinde însă cât de groase au fost feliile, cât de mult s-au dus gradele în sus sau în jos peste cele recomandate de mine.
Și asta chiar e tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea si/sau propune imbunatatiri, despre/la acest articol.
Multumesc pentru comentariul tau.